Este deja doua zi, consecutiv, in care ma
doare capul. A devenit ceva obisnuit - dar obisnuit in sensul in care se repeta
odata la 5-6 zile, nu in sensul in care as putea, vreodata, sa ma obisnuiesc cu
aceasta durere. Nu am cum. Este ca picatura chinezeasca – continua, surda,
monotona, obsedanta. Nu te lasa sa zambesti (decat fortat de vreo imprejurare
careia nu poti sa-i tragi o moaca de-aia gen “n-am chef de tine, dispari!), nu
te lasa sa te bucuri de o discutie nici macar banala, ce sa mai zic de vreuna inteligenta,
nici de o barfa mica la birou cu colega de la receptie… Ce sa mai! Nu te lasa
sa te bucuri de viata. Sau hai sa zicem ca te lasa sa te bucuri doar de o
discutie cu unul la fel de amarat ca si tine, dar sa te bucuri doar ca nu esti
singurul napastuit de pe planeta.
In disperarea mea de a gasi remedii
pentru acest neajuns care imi tulbura viata in mod regulat, m-am documentat. Nu
mi-am permis sa nu o fac. Nu m-a lasat durerea sa nu… Si ce am descoperit prima
data a fost ca durerea de cap este si ea impartita pe categorii: durere de cap
obisnuita (cefalee) si migrena. Si apoi si astea sunt niste efecte ale unor
cauze si cauzele sunt si ele nenumarate. Si stai si cauta si stai si citeste…
Pentru durerea de cap si pentru migrena am
gasit multe remedii. Unele din medicina homeopata, altele din medicina alopata.
Am gasit si in reflexoterapie cateva smecherii care, cateodata, m-au ajutat. Si
sa nu uit de cele din popor care, probabil, s-au transmis din generatie in
generatie, si care, surprinzator, cele mai multe sunt chiar eficiente.