Cum ar fi sa te trezesti intr-o dimineata si in locul binecunoscutului vaz, sa dispui de un analizator care sa iti infatiseze realitatea in pete uriase, vagi si cetos colorate? Sa nu poti sa ceri o pereche de ochelari care sa transforme diforma realitate intr-o scena in care poti sa diferentiezi vizual obiectele de persoane si patratul de rotund? Imagineaza-ti ca in aceasta lume plaja de zgomote cu care ai fi confruntata este un amalgam confuz de sunete mai mult sau mai putin ascutite, unele cunoscute, dar tot fara sens, iar altele pur si simplu bruste sau line.
O lume in care singura ta posibilitate de a interactiona se raporteaza la senzatii de tipul confort/disconfort, in care unele lucruri care te ating (vizual, auditiv sau tactil) nu sunt apreciate decat din punctul de vedere al placerii sau neplacerii pe care o provoaca.
Intr-o astfel de lume, cu siguranta bebelusul nu are nevoie de o papusa cu trasaturile unei vedete de televiziune (de unde sa stie el de conceptul de vedeta tv?). Si nici nu stie ce sa faca cu macheta metalica a cine stie carei masini scumpe? Si nu-i spune mare lucru nici marca germana versus cea italiana...
Dar are nevoie de lucruri care sa il invete mici reguli ale realitatii (de genul moale-tare, rece-cald, catifelat-alunecos, ritmat-brusc). Acest proces de invatare nu trebuie sa fie unul brusc, pentru ca intr-o lume impresionista ca a lor, regulile de invatare necesita repetitii nenumarate, contacte prelungite cu acelasi obiect de invatare si o stimulare blanda dar indelungata.
Sanatate la bebelusi!
Sursa: Sana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu