Un pic de relaxare...

M-am apucat sa imi fac blog si nici macar nu stiu “cu ce se mananca”…In teorie, el este foarte gustos – un jurnal online unde poti sa scrii si sa faci orice fara ca cineva sa te poata comenta (decat daca tu optezi pentru asta), fara ca cineva sa te cenzureze, fara ca cineva sa iti stea in coaste cu un termen limita…Toate bune si frumoase, numai ca m-am asezat in fata calculatorului sa incep treaba serioasa. Si am stat vreo 10 minute sa ma uit la monitor, monitorul se uita la mine…Nu tu inspiratie, nu tu o idée despre cum sa incepi… stiu doar ca trebuie sa incep. Si am inceput. Tema pe care vreau sa o abordez este “Sanatate fizica si mentala”, tema care, insa,  a starnit zambete prin colturi de guri ale apropiatilor. Dezarmant, nu? M-am facut mai mica (stiu ca nu toata lumea este cu “psihi-coco”, asa cum imi place mie sa spun, stiu ca nu toti cred ca mintea omului este un fel de zeu si mai stiu ca nu toata lumea realizeaza cat de importanta este sanatatea in general), am mai facut o gluma-doua vis-à-vis de abordarea mea, dar am mers mai departe si am reusit sa fac primul pas: sa am un blog personal. Revenind la partea cu gustul acestui blog, sau blogului in general…Este destul de greu, mai ales daca, in afara de compunerile de prin clasele primare, nu esti tocmai un fel de Nichita Stanescu al zilelor noastre. Este greu, pentru ca stii ca tot ce scrii va fi citit si catalogat sau judecat de altii. Si pana la urma, este greu pentru ca in noianul de griji cotidiene, sa stai sa scrii este o grija in plus….

Dar pentru ca am plecat la drum, nu o sa dau inapoi. Ar fi pacat, nu? Un lucru inceput trebuie dus pana la capat, eu asa stiu...

Atat pentru o prima data. Ne “vedem” in postarea urmatoare cu un articol despre relaxare, pentru ca, in alergarea asta nebuneasca dupa ziua de maine, 5 minute de relaxare te ajuta sa faci fata oricarei provocari - si nu-ti imagina ca iti cer sa te intinzi pe unde apuci sau sa inchizi ochii sa iti imaginezi campii verzi cu vaci la pasunat…Nu! Mai ales daca esti la volan! Iarasi nu! Iti cer doar sa respiri profund. Atat!

Hai, v-am pupat!