Tandretea inseamna fericire...
Este usor sa fii tandru – si, evident, asociez tandretea unei legaturi de iubire – atunci cand iubesti cu patima oricarui inceput. Dar ce ramane din ea cand timpul se scurge si raporturile se deterioreaza? Tandretea imprima amintiri frumoase in memorie. Dar sunt amintirile atat de puternice incat sa alunge rutina, plictiseala? Nu pictiseala de celalalt, ca poate inca il iubesti, ci de repetarea la nesfarsit a acelorasi tabieturi, a acelorasi feluri de mancare, a acelorasi vesnici pereti ai casei.
Poate si o lipsa acuta de bani sau de prieteni, poate o nostalgie bolnavicioasa a vremurilor trecute cand puteai sa faci orice fara sa-ti fie teama de consecinte…Pot toate astea sa omoare – ce cuvant ingrozitor! – tandretea? Eu cred ca da! Dumnezeule! Si ce te faci atunci? Ce te faci cand in loc de “cum ai petrecut ziua, iubirea mea?” auzi un mare…nimic? Ce te faci cand astepti in zadar sa vina sa doarma inainte sa te ia pe tine somnul si adormi vesnic singur? Si cand nimic din ce faci nu mai este bine sau a devenit plictisitor? Te lupti, pentru ca tandretea inseamna fericire, asa am spus, nu? Si vrei sa fii fericit ca doar nu-i persoana in lume care sa vrea sa fie trista… De ce sa nu intretinem fericirea? De ce sa nu vrem sa fim fericiti? Este atat de simplu…Hai sa facem gesturi mici care inseamna mult! Hai sa spunem cuvinte blande care se pun pe suflet!…Hai sa fie tandretea parte din personalitatea noastra!…Ce dovada de generozitate am da! Si cat de multe am salva...
Este usor sa fii tandru – si, evident, asociez tandretea unei legaturi de iubire – atunci cand iubesti cu patima oricarui inceput. Dar ce ramane din ea cand timpul se scurge si raporturile se deterioreaza? Tandretea imprima amintiri frumoase in memorie. Dar sunt amintirile atat de puternice incat sa alunge rutina, plictiseala? Nu pictiseala de celalalt, ca poate inca il iubesti, ci de repetarea la nesfarsit a acelorasi tabieturi, a acelorasi feluri de mancare, a acelorasi vesnici pereti ai casei.
Poate si o lipsa acuta de bani sau de prieteni, poate o nostalgie bolnavicioasa a vremurilor trecute cand puteai sa faci orice fara sa-ti fie teama de consecinte…Pot toate astea sa omoare – ce cuvant ingrozitor! – tandretea? Eu cred ca da! Dumnezeule! Si ce te faci atunci? Ce te faci cand in loc de “cum ai petrecut ziua, iubirea mea?” auzi un mare…nimic? Ce te faci cand astepti in zadar sa vina sa doarma inainte sa te ia pe tine somnul si adormi vesnic singur? Si cand nimic din ce faci nu mai este bine sau a devenit plictisitor? Te lupti, pentru ca tandretea inseamna fericire, asa am spus, nu? Si vrei sa fii fericit ca doar nu-i persoana in lume care sa vrea sa fie trista… De ce sa nu intretinem fericirea? De ce sa nu vrem sa fim fericiti? Este atat de simplu…Hai sa facem gesturi mici care inseamna mult! Hai sa spunem cuvinte blande care se pun pe suflet!…Hai sa fie tandretea parte din personalitatea noastra!…Ce dovada de generozitate am da! Si cat de multe am salva...
Haideti, fiti tandri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu